Consiliere psihologica si psihoterapie

Dermatofagia este o forma de tulburare obsesiv-compulsiva in care persoana isi musca compulsiv propria piele. Cei care sufera de dermatofagie isi musca in mod tipic pielea din jurul unghiilor, ducand la sangerare.
Cei care sufera de dermatofagie isi musca piele din cauza compulsiei, putandu-si musca pielea in oricare zona a corpului, de cele mai multe ori in jurul unghiilor sau articulatiilor. De asemenea isi pot mesteca mucoasa bucala. Ca urmare a muscarii repetate a anumitor zone se formeaza escare, care devin si mai tentante pentru persoana care sufera de dermatofagie, astfel ca apare un cerc vicios.
Mestecarea pielii este mai intensa in perioadele de anxietate sau cand apar evenimente neplacute.
Uneori dermatofagia este acompaniata de dermatilomanie, adica inteparea propriei pieli. Uneori persoanele care sufera de dermatofagie isi mananca pielea smulsa de pe corp, pentru a evita sa fie prinsi.
Dermatofagia este o tulburare asemanatoare cu tricofagia, care implica mancatul compulsiv de par propriu.

Tags: dermatofagia

Prezentul este timpul asociat cu evenimentele percepute direct, nu cele reamintite sau speculate. Prezentul este contrastat cu trecutul şi viitorul.
Experienţa directă a prezentului pentru om se referă la „aici şi acum”. Pentru cei mai mulţi din noi „aici” înseamnă locul în care mă aflu acum şi „acum” este „timpul în care mă aflu”. Astfel experienţa noastră comună este aceea că timpul în sine este legat cu el însuşi.
Conceptul convenţional de „acum” este un punct minuscul pe o linie continuă a timpului care separă trecutul de viitor. Dar nu este clar dacă există o linie a timpului universală sau, aşa cum pare să indice relativitatea, „acum” este legat direct de observator. Adică „acum” pentru mine este acelaşi cu „acuma” pentru tine pe o linie universală a timpului (dacă pornim de la presupunerea că există o astfel de linie universală a timpului). Mai mult, din punct de vedere al fizicii nu există nici un motiv demonstrabil pentru care timpul ar trebui să se mişte într-o anumită direcţie.
Pentru experienţa umană directă „acum” are o anumită viaţă, realitate şi urgenţă care nu sunt prezente în experienţa noastră privitoare la trecut şi la viitor. Orice experienţă are loc „acum”, chiar şi re-trăirea unui eveniment din trecut.

Tags: linia timpului, prezent, timp, timp psihologic

Formarea identitatii este procesul de dezvoltare a unei personalitati individuale distincte. Identitatea include senzatia continuitatii, a unicitatii si afilierii.
Conceptul de sine este suma totala a cunostintelor si intelegerii persoanei privitor la ea insasi. Conceptul de sine este diferit de constiinta de sine, care este constientizarea propriei existente.
Componentele conceptului de sine sunt atributele fizice, psihologice si sociale, care sunt influentate de atitudinile, obiceiurile, credintele si ideile persoanei. Aceste componente si atribute inseamna insa mai mult decat imaginea de sine si stima de sine.
Identitatea culturala este sentimentul apartenentei la un grup sau cultura. Identitatea etnica se refera la identificarea cu o anumita etnie, de obicei pe baza unei genealogii sau etnicitati comune. Recunoasterea de catre altii a faptului ca persoana face parte dintr-un anumit grup contribuie la identificarea cu grupul.
Identitatea profesionala se refera la persoana ca profesionist, care are drept scop atingerea unor obiective profesionale.
Identitatea de gen descrie genul (sexul) cu care se identifica persoana, adica daca persoana se percepe pe sine ca fiind barbat, femeie, sau se descrie intr-un mod mai putin conventional.

Tags: concept de sine, formarea identitatii, identitate culturala, identitate de gen, identitate profesionala

Siguranta emotionala este masura stabilitatii starii noastre emotionale. Daca cineva are episoade depresive minore, vom spune despre acea persoana ca are o siguranta emotionala scazuta. Daca fericirea generala a unei persoane nu este foarte zguduita de problemele cotidiene, atunci acea persoana are o mare siguranta emotionala.
De exemplu, pentru o persoana cu siguranta emotionala mare moartea unei persoane apropiate poate duce la tristete, speranta ca persoana decedata se afla intr-o lume mai buna, dorinta de a utiliza cat mai bine timpul ramas din viata proprie, etc. Pe de alta parte, pentru o persoana cu siguranta emotionala scazuta, moartea unei persoane apropiate poate duce la suferinta intolerabila, lipsa de implicare in propriile planuri de viata, doliu prelungit pe o perioada foarte lunga de timp, ganduri negre persistente, etc.
Siguranta emotionala este o functie a chimiei creierului nostru: unele persoane sunt mai predispuse sa se simta fericite, in timp ce altele sunt mai predispuse spre tristete.

Tags: depresie, emotii, siguranta emotionala

Psihologia eului este o scoala psihanalitica, avandu-si originile in modelul structural id-eu-supraeu, propus de Sigmund Freud. Atunci cand interactionam cu lumea, o facem prin intermediul eului.
Istoricul psihologiei eului
Sigmund Freud considera initial ca eul este un fel de organ de simt cu ajutorul caruia percepem atat stimuli interni, cat si stimuli externi. Se credea ca eul este sinonim cu constientul. Instinctele eului raspund principiului realiatii, iar eul are ca functii principale atentia si memoria.
Freud a observat insa ca nu toate fenomenele inconstiente pot fi taribuite id-ului, astfel incat a concluzionat ca eul are o parte constienta si o parte inconstienta. Eul este organizat in jurul capacitatilor perceptuale constiente, dar are si trasaturi inconstiente, responsabile de reprimare si alte mecanisme defensive. Eul nu este insa pasiv, ci este responsabil de reglarea impulsurilor id-ului, precum si de integrarea functiilor individului intr-un intreg coerent.
Dupa Freud, urmatorul psihanalist implicat in dezvoltarea psihologiei eului a fost Heinz Hartmann, care a studiat functiile eului si mediul in care individul se adapteaza la mediul sau. Hartmann a creat un instrument clinic cu ajutorul caruia analistul poate evalua functionarea individuala si formula interventii terapeutice adecvate. Conform cu Hartmann, eul include capacitati cum sunt perceptia, atentia, memoria, concentrarea, coordonarea motorie si limbajul. In conditii normale aceste capacitati sau functii ale eului au autonomie fata de impulsurile libidinale si agresive. Respectiv functiile eului nu ar fi produsele frustrarii si conflictului, asa cum sustinea Freud, ci sunt o parte a conditiei umane si procesului de dezvoltare a eului.
Alti psihanalisti au subliniat rolul mecanismelor de aparare, a experientelor din copilarie si importanta influentelor socio-culturale. Anna Freud s-a centrat asupra eului inconstient si a mecanismelor defensive si a dezvoltat multe constructe teoretice importante. Rene Spitz, Margaret Mahler si Edith Jacobson au studiat comportamentul copiiilor si cercetarile lor au descris si explicat probleme legate de atasament, de dezvoltarea eului si interactiuni personale. Spitz a identificat importanta reciprocitatii emotionale non-verable mama- copil, iar Mahler a introdus conceptele de individuatie si separare. Erik Erikson a reformulat teoria psihosexuala a lui Freud, explorand influentele socio-culturale asupra dezvoltarii eului.
Functiile eului
Testarea realitatii. Capacitatea eului de a distinge ceea ce se petrece in mintea noastra versus ceea ce are loc in mediul extern se numeste testarea realitatii. Aceasta este cea mai importanta functie a eului, avand nevoie de ea pentru ca sa putem negocia cu lumea externa. Trebuie sa putem percepe stimulii din mediu in mod clar. Daca aceasta perceptie este distorsionata pot apare halucinatii sau delir, sau in situatii mai putin severe, distorsiuni ale lumii inconjuratoare.
Controlul impulsurilor. Capacitatea de a gestiona dorintele agresive sau libidinale poarta numele de control al impulsurilor. Problemele cu controlul impulsurilor sunt destul de frecvente, de exemplu: furia la volan, promiscuitatea sexuala, abuzul de droguri sau alcool, mancatul in exces.
Reglarea efectiva. Este capacitatea eului de a modula sentimentele, fara a fi coplesit.
Judecata. Este capacitatea de a actiona responsabil. Acest proces include identificarea posibilelor directii de actiune si evaluarea consecintelor probabile, luand decizii adecvate circumstantelor.
Relatiile obiectuale. Se refera la capacitatea de a avea relatii reciproc satisfacatoare. Individul se poate percepe pe sine si pe ceilalti ca obiecte tridimensionale.
Procesele gandirii. Prin procese ale gandirii intelegm abilitatea de a avea ganduri logice, coerente si abstracte. In situatii stresante procesele gandirii pot deveni dezorganizate. Prezenta problemelor cronice sau severe in gandirea conceptuala se asociaza frecvent cu schizofrenia si episoadele maniacale.
Functionarea defensiva. O defensa este o incercare inconstienta de a procesa individul de un sentiment puternic care ii poate ameninta identitatea. Initial mecanismele de aparare se dezvolta in copilarie si pe masura ce copilul creste ele devin din ce in ce mai sofisticate.
Sinteza. Functia sintetica a eului este capacitatea de a organiza si uni alte functii in cadrul personalitatii. Functia sintetica permite individului sa gandeasca, sa simta si sa actioneze in maniera coerenta.
Analiza conflictului, mecanismelor de aparare si rezistentei
Conform cu teoria lui Freud, impulsurile libidinale si agresive se afla in conflict continuu cu partea constienta si limitele impuse de realitate. In anumite situatii aceste conflicte pot duce la simptome nevrotice. Astfel, scopul tratamentului psihanalitic este de a stabili un echilibru intre nevoile corporale, dorintele psihologice, constiinta si constrangerile sociale.
Tehnica clinica cel mai frecvent folosita in psihologia eului este analiza mecanismelor de aparare, astfel incat pacientul sa ajunga sa isi controleze aceste mecanisme.

Tags: Consiliere, dezvoltare, psihanaliza, psihologia eului, psihologie, psihoterapie, sigmund freud

Ambivalenta este o stare in care avem simultan doua sentimente contradictorii referitor la o persoana sau un lucru. Cu alte cuvinte, ambivalenta este experienta unor ganduri si emotii care sunt in acelasi timp pozitive si negative, de exemplu dragoste si ura simultan.
Ambivalenta se refera si la situatiile in care avem sentimente amestecate de mai multe tipuri, sau atunci cand nu reusim sa ne decidem sau nu suntem siguri pe ceva.
In psihanaliza termenul de ambivalenta este folosit pentru atitudinile emotionale in care coexista impulsuri contradictorii, de tipul ura-dragoste. De exemplu imi urasc mama pentru ca mi-a interzis mereu sa fac anumite lucruri, dar in acelasi timp o iubesc si mi-e teama ca daca ii spun ce am pe suflet se va supara pe mine.

Tags: ambivalenta

Grup de dezvoltare personala
Integrarea minte-corp
Valiug, 4-6 martie 2011

In perioada 4-6 martie 2011 (de vineri pana duminica) se va desfasura la Valiug, jud. Caras-Severin, grupul intensiv de dezvoltare personala “Integrarea minte-corp”. Sunt invitate sa participe persoanele intereste de dezvoltarea personala, cele care trec prin momente dificile sau intampina dificultati in anumite domenii ale vietii.
Vom lucra pe baze integrative, adresandu-ne problematicilor presonale, intr-un cadru securizat si in acelasi timp placut.

Ce inseamna un grup de dezvoltare personala? Este o modalitate de lucru in care un grup de persoane lucreaza cu sine sub coordonarea unui moderator. Intr-un grup de dezvoltare personala, cu ajutorul moderatorului, participantii au ocazia sa identifice clar sursele dificultatilor lor si pot face noi alegeri care sa le schimbe viata.

De ce as veni la un grup de dezvoltare personala? Pentru ca vrei sa iti rezolvi problemele din relatiile interpersonale, sa te eliberezi de stres si sa depasesti dificultatile cauzate de acesta, pentru ca doresti sa te cunoasti mai bine pe tine insuti, sau sa inveti sa comunici altfel, vrei sa nu mai fii afectati de anumite situatii din viata ta, sa poti vorbi liber in public, iti doresti sa slabesti, sau multe alte motive.

Moderatorii grupului:
Psih. Dr. Loredana Drobot
Dr. Oana Maria Popescu

Numar maxim de locuri: 20
Taxa de participare: 350 RON (include cazarea, masa si participarea la grup).

Organizator: centrul Psiho Blue Timisoara
Pentru informatii suplimentare si inscrieri: tel. 0730.591.771 sau email: cabinet@psihoterapia.eu

Achitarea taxei de participare: pana in data de 3 martie 2011:
Cont: SC PSIHO BLUE SRL, Timisoara, str. Leonard nr. 8 A, CUI 26052577, IBAN: RO60BTRL03601202T60177XX, Banca Transilvania Timisoara.

Despre moderatorii grupului:
Psih.dr. Loredana Drobot este psiholog, conferentiar universitar, cu specializari si formari in psihoterapie integrativa, hipnoterapie ericksoniana, analiza tranzactionala, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihanaliza, gestalt terapie, co-counseling, inteligenta emotionala, formator si supervizor in cadrul European School of Integrative Psychotherapy.

Dr. Oana Maria Popescu este psihoterapeut, cu specializari si formari in psihoterapie integrativa, hipnoterapie ericksoniana, analiza tranzactionala, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihanaliza, gestalt terapie, psihosexologie, psihosomatica, co-counseling, inteligenta emotionala, psihoterapia familiei si cuplului, formator si supervizor in cadrul European School of Integrative Psychotherapy.

Tags: dezvoltare personala, grup consiliere

„Sculptura familială” a fost utilizată de Virginia Satir în anii 1960-1970. Cuplurilor şi familiilor li se cere să construiască o sculptură umană folosindu-se pe ei înşişi ca material. Sculptura trebuie să reflecte felul în care persoanele se văd în relaţie cu ceilalţi. Familiile sunt instruite să folosească gesturi, cum este arătatul cu degetul, privitul în depărtare, îngenuncheatul, posturi protectoare, etc., pentru a demonstra starea şi ierarhia familiei. Adesea apar scripturi diferite şi trebuie găsită o soluţie pentru a include toate percepţiile membrilor familiei.
„Sculpturile” ajută clienţii să devină mai conştienţi de emoţiile şi corpul lor şi le dau informaţii despre situaţia lor şi viaţa lor internă.

Tags: sculptura familiala, terapia familiei si cuplului

În 1919 Carl Jung spunea că o parte din psihismul omului este conectat cu a tuturor fiinţelor umane, respectiv împărtirea cu ceilalţi constituind inconştientul colectiv. Jung susţinea ca inconştientul colectiv conţine moştinerea spirituală a evoluţiei omului şi se naşte iar şi iar la fiecare individ. Inconştientul colectiv este un construct ipotetic care explică similaritatea structurală a comportamentelor şi experienţelor din toate culturile, acolo unde asemănarea nu poate fi datorată învăţăturii.
Jung a introdus şi noţiunea de arhetip, o structură inconştientă care relevă adevărurile care nu aparţin unei singure perioade de timp. Arhetipurile exprimă ceva din istoria şi experienţa umană şi sunt sursele tiparelor tipice de comportament şi experienţă umană. Arhetipurile în sine nu au un înţeles anume: înţelesul este derivat din felul în care ele influenţează mintea umană. Din fiecare arhetiip derivă o multitudine de imagini arhetipale, şi în timp ce arhetipul este moştenit, imaginea arhetipală nu este.
Însă Hillman (1989) spunea că arhetipurile au de-a face cu imaginaţia, cu imaginea prin care ni le descriem. Arhetipurile se pot prezenta sub forma ideilor înrădăcinate, a personajelor mitologice, a modalităţilor de existenţă sau fanteziilor. Astfel ele pot fi descrise ca metafore. Conform cu Hillman (1977) tot ceea ce este cunoscut ia fiinţă ca imagine.

Tags: arhetip, comunicare nonverbala

Ce motiveaza o mama sa stea treaza toata noaptea langa leaganul unui copil bolnav? Este instictul matern? Din secolul 19 fiziologii au utilizat termenul de instinct pentru a explica motivatia in termeni de programare biologica mostenita.
Teoriile instinctului sunt inradacinate in studiul comportamentului animal. Instinctele par sa explice de ce veveritele ingroapa nuci, de ce anumite specii de pasari migreaza spre sud toamna, si de ce multe animale isi marcheaza teritoriul. Ce face ca un raspuns sa fie instinctiv?
Instinctele sunt tipare comportamentale care sunt: neinvatate, uniforme in expresie si universale la o specie. De exemplu, daca membrii unei anumite specii de pasari isi construiesc cuiburile in acelasi fel, chiar daca sunt crescute in izolare, atunci construirea cuibului este instinctiva.
Multe pasari si alte animale au un comportament instinctiv numit imprinting. Imprinting-ul apare atunci cand un animal realizeaza un atasament social puternic (de obicei cu mama) in timpul unei perioade critice la scurt timp dupa nastere. Unele specii de rate formeaza un atasament social cu primul obiect in miscare pe care il vad in primele 10- 20 de ore dupa nastere. In conditii normale, obiectul in miscare este mama. Dar daca ratustele vad un alt obiect in miscare in acea perioada, de exemplu un om care cerceteaza comportamentul animalelor, bobocii de rata vor considera ca acel om este mama lor.
Asa cum sugereaza exemplul imprinting-ului, comportamentele instinctive sunt automate si relativ rigide ca expresie.
In comparatie, oamenii au in general o flexibilitate mai mare si o mai mare diversitate in comporatment. Chiar si nevoile maternale mentale sunt departe de a fi automate sau universale. Multe mame invata sa-si iubeasca copiii nou- nascuti, iar altele nu o fac niciodata. Mamele isi exprima dragostea fata de copii in multe feluri. Deci, “instinctele materne” la om nu sunt cu adevarat instincte. Afectiunea materna umana nu este in mod necesar inascuta, automata sau rigida ca exprimare.
Cand sunt supuse unui scrutin atent, conceptele referitoare la instinct nu pot explica foarte bine comportamentul uman. Instinctele umane cum sunt gelozia si curatenia, sunt in mare masura dependente de experienta personala.

Tags: Consiliere, imprinting, instinct, motivatie, raspuns instinctiv